Oraşul Măcin
Istoric şi aşezare geografică
Oraşul Măcin s-a constituit în preajma aşezării antice Arrubium, ridicată de romani în vecinătatea unei aşezări daco-getice cu nume de origine celtică (de la care a preluat numele). Aceasta a fost – începând cu a doua parte a sec. I d.c. – sediul unor importante unităţi militare romane şi a jucat un important rol strategic până la începutul sec. VII d.c., când datorită invaziilor avarilor şi slavilor, viaţa urbană dispare în toate oraşele provinciei Scythia.
În perioada stăpânirii bizantine se ridică, pe ruinele cetăţii romane, o aşezare (sec. X-XI). În perioada stăpânirii otomane, oraşul Măcin a avut un important rol comercial – ca port la Dunăre, punct de vamă şi staţie pe drumul ce ducea către capitala Imperiului Otoman.
Istoria acestor vremuri e una marcată de numeroase evenimente politico-militare întâmpinate in zonă: eliberarea oraşului de către oştile româneşti în vremea lui Mihai Viteazul, ocuparea oraşului cu prilejul conflictelor ruso-turce şi ruso-austro-turce, scufundarea monitoarelor turceşti de către şalupele torpilatoare româneşti în timpul Războiului de Independenţă, intrarea armatei române şi a regelui în 1878, pe teritoriul provinciei revenite la statul român, etc. Măcinul este situat în partea de nord-vest a spaţiului dintre Dunăre şi Mare, în apropiere de Dunărea Veche şi cea Noua - punctul Smârdan.
| Mai putem spune despre Măcin că are o suprafaţă de 336 ha – intravilan, 4171 ha – extravilan şi o populaţie de 12.100 locuitori. Este străjuit în partea de NE de vârful Suluc, la SE de vestitele cariere de piatră de la Turcoaia şi Iacob-Deal, la V de Dunărea Veche, iar la NV de culmea Urliga. Este o importantă răscruce de drumuri spre Muntenia, Transilvania, Moldova, în zona de tranzit, spre Delta Dunării şi Litoral. |















